Muzeul de Artă din Târgoviște se găsește pe Calea Domnească, în chiar inima orașului, foarte aproape de Centrul vechi și în imediata vecinătate a Curții Domnești. Clădirea, valoros monument istoric, reprezentativ pentru arhitectura edificiilor publice târgoviștene din perioada fin de siècle, a fost construită în anul 1894 pentru a servi drept sediu al Prefecturii, de către arhitectul italian Baltasar Vignosa Giovanni. Monumentul se distinge prin eleganta decorație exterioară clasică cu influențe baroce, completată la interior de o frumoasă pictură, executată tot de un meșter italian, pictorul Giovanni Battista.
Într-o primă etapă muzeul a fost deschis publicului în perioada 1991-1997. Clădirea a intrat apoi într-un amplu proces de restaurare și consolidare, muzeul fiind redeschis publicului în anul 2009.
Expoziția permanentă este structurată pe două secțiuni. La parter este adăpostită expoziția de artă veche românească, ce ilustrează cu precădere perioada secolelor XVIII-XIX. Sunt expuse fragmente de frescă brâncovenească provenind de la Biserica Mare de la Curtea Domnească, mobilier religios și obiecte de cult, completate de o valoroasă colecție de icoane.
Etajul este rezervat expoziției de pictură, începând cu galeria de portrete realizate așa-numiții „primitivi” ai artei românești din prima jumătatea a secolului al XIX-lea și terminând cu lucrări din perioada modernă, într-o sugestivă ilustrare de stiluri și curente artistice. Străbătând încăperile de la etaj îi regăsim pe aproape toți marii maeștri ai picturii românești: Nicolae Grigorescu, G.D. Mirea, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Camil Ressu, Sava Henția, Nicolae Dărăscu, Henri Catargi, Bob Bulgaru ș.a., unii dintre ei prezenți cu două sau chiar mai multe lucrări. Tot aici avem prilejul de a cunoaște și artiști marcanți ai Târgoviștei, precum Ștefan Vasilescu, de la care ne-a rămas imaginea unor monumente dispărute ale orașului: Biserica Roșie și Biserica Vărzaru. Turul expoziției se încheie cu lucrările de sculptură ale lui Ion Irimescu ce înviorează ambianța sobră a holului de la etaj.